Definiție
Fideiusiunea este în general o obligație accesorie, astfel că fideiusorul se bucură de discuțiune, având dreptul de a solicita creditorului să urmărească mai întâi pe debitorul principal. Beneficiul de discuțiune este mijlocul de apărare recunoscut de lege fideiusorului convențional sau legal de a solicita creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal.
În doctrină , beneficiul de discuțiune a fost definit ca fiind mijlocul de apărare facultativ al fideiusorului convențional au legal, de a cere creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal, urmărind exonerarea sa totală sau parțială de la executarea obligație de garanție.
Condițiile invocării beneficiului de discuțiune
Pentru ca fideiusorul să poată invoca cu succes beneficiul de discuțiune este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții:
-Cel care invocă beneficiul trebuie să aibă calitatea de fideiusor convențional sau legal, acest beneficiu nefiind recunoscut fideiusorului judiciar;
Această condiție este prevăzută în mod expres de art. 2294 alin. (2) Cod civil. Trebuie precizat că această interdicție stabilită în sarcina fideiusorului judiciar privește nu doar imposibilitatea acestuia de a cere urmărirea bunurilor debitorului principal, ci si urmărirea bunurilor vreunui alt fideiusor.
–Fideiusorul să nu fi renunțat anterior la acest beneficiu;
Legea permite în mod expres posibilitatea fideiusorului de a renunța la acest beneficiu. Renunțarea trebuie să fie expresă, ea nu poate fi prezumată. Dat fiind faptul că legea prevede forma scrisă pentru valabilitatea contractului de fideiusiune, apreciem că și renunțarea la beneficiul discuțiunii trebuie să îmbrace forma scrisă, fie în curpinsul contractului de fideiusiune cu ocazia încheierii acestuia, fie ulterior printr-un înscris asumat de fideiusor. Renunțarea la beneficiul discuțiunii nu trebuie confundată cu opțiunea fiseiusorului de a nu invoca această excepție atunci când creditorul se îndreaptă împotriva acestuia înainte de a urmării bunurile debitorului principal.
Dacă în prima situație fideiusorul a renunțat expres la acest beneficiu anterior situație de a fi urmărit de creditor și astfel nu mai are posibilitatea de a-l invoca, în ceea de a doua situație fideiusorul nu a renunțat la beneficiu însă în momentul în care este urmărit de creditor alege să nu își exercite dreptul de a-l invocat. Această din urmă manfestare de renunțare poate fi, evident, și tacită.
-Cel care invocă beneficiul să nu se fi obligat ca fideiusor solidar;
Această condiție reiese din cuprinsul art. 2300 Cod civil și este o consecință a incompatibilității acestui beneficiu cu calitatea de fideiusor solidar. Astfel, dacă fideiusorul s-a obligat solidar cu debitorul principal, pierde dreptul a de invoca beneficiul de discuțiune.
-Beneficiul trebuie invocat înainte de judecarea fondului procesului;
Beneficiul de discuțiune nu poate fi invocat din oficiu de către judecător. Acest lucru rezultă din caracterul facultativ și de ordine privată al acestei excepții. Fideiusorul trebuie să invoce excepția beneficiului la discuțiune înainte de judecarea fondului însă în condițiile prevăzute de normele de procedură incidente. În acest sens, dispozițile art. 201 alin. (1) prevăd că judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune prin rezoluție, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare, în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată. Iar dispozițiile art. 208 alin. (2) prevăd că nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. Așadar, dat fiind faptul că excepția beneficiului de discuțiune este o excepție de fond relativă, fideiusorul trebuie să o invoce prin întâmpinare, în termenul prevăzut de lege pentru depunerea acesteia sau, dacă întâpinarea nu este obligatorie, până la primul termen de judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a o invoca.
Când fideiusiune (legală sau convențională) este titlu executoriu iar creditor a solicitat executarea silită a fideiusorului, acesta va invoca beneficiul de discuțiune prin contestație la executare, formulată în termen de 15 zile la data la care a luat cunoștință de executarea pornită împotriva acestuia.
-Fideiusorul trebuie să indice creditorului bunurile mobile sau imobile urmăribile ale debitorului;
Această cerință este prevăzută în mod expres de art. 2295 alin. (1) Cod civil și urmărește să îl protejeze pe creditor de un eventual demers inutil dacă debitorul este insolvabil.
-Fideiusorul trebuie să avanseze creditorului sumele necesare urmării bunurilor, deoarece beneficiul de discuțiune produce efecte în beneficiul său.
Efecte
Efectul invocării beneficiului de discuțiune este unul dilatoriu, el suspendă urmărirea fideiusorului până la momentul la care sunt cunoscute rezultatele urmării debitorului. Astfel, în cazul în care creanța este realizată, se stinge și obligația fideiusorului.
Atunci când urmărirea nu conduce la realizarea creanței sau bunurile urmărite nu acoperă decât în parte valoarea ei, urmărirea va continua împotriva fideiusorului, în limita în care dreptul creditorului a rămas neacoperit. În cazul în care în urma executării silite este creditorului a fost îndestulat, exonerarea fideiusorului are loc prin plata silită de către debitorul principal. Legiuitorul are în vedere și situația în care, urmare a suspendării obligației fideiusorului, creditorul întârzie urmărirea bunurilor urmăribile indicate cu ocazia invocării beneficiului de discuțiune.
Într-o atare situație, va răspunde pentru insolvabilitatea debitorului principal survenită după indicarea de către fideiusor a bunurilor urmăribile ale debitorului principal până la concurența valorii acestor bunuri. Astfel, dacă între momentul indicării de către fideiusor a bunurilor urmăribile ale debitorului și momentul demarării de către creditor a procedurilor judiciare, debitorul transferă sau pierde dreptul de proprietate asupra bunurilor respective și devine insolvabil, obligația fideiusorului se va stinge în limita valorii acestora.